Poveştile noastre (1): Neajlov

       Orice comunitate are trecut, prezent şi viitor. Prezentul îl simţim din plin, viitorul ni-l închipuim, trecutul trebuie să-l povestim, pentru ca uitarea să nu se aştearnă peste singurul Rai din care nu putem fi alungaţi: amintirea. Tocmai de aceea vom demara proiectul "Poveştile noastre", iar primul pas îl facem mai jos.

Sătule de ceea ce îndura, chiar şi râurile decid uneori că ar fi timpul să mai moară puţin. E cazul Neajlovului. În urmă cu aproximativ 150 de ani, nişte bulgari veniţi dinspre Serbia, au poposit în drumul lor spre altă viaţă într-o zonă pe unde călătoreau negustorii greci, pe malul unui rău frumos.
“S-au aşezat pe valea Neajlovului să înopteze. Au mâncat şi au dus tuciurile de mămăligă în albia râului să stea în apă toată noapte, pentru a putea fi mai uşor curăţate dimineaţa. În zori când au scos tuciurile, acestea erau pline de peşte. Atunci starostele a zis că acolo trebuie să rămână şi au hotărât să aşeze vatra satului de-a lungul apei”, povestea străbunicul 100%  bulgar al fetiţei.
Pe malul Neajlovului, între Puntea de Greci şi Cacova (numele a doua sate din Dâmboviţa),  se afla o poiană nespus de frumoasă.“Când eram copil şi eram la sapă veneam să beau apă de la Buduroi. Apa izvora din deal şi după zece metri se vărsă în rău. Era o binecuvântare să ai apă proaspătă în mijlocul câmpului la atâţia kilometri de sat. Mai făceam şi baie chiar dacă ne era cam frică de lipitori. De altfel, chiar pe drumul din apropierea izvorului m-am născut, era luna mai, vremea praşilei dintâi, mai erau câţiva ani până să înceapă războiul”, spunea, la rândulul lui, bunicul 100% român al fetiţei.

Oameni mari din satul nostru mic!

 Satul românesc a dat şi încă mai dă oameni mari, din toate punctele de vedere. Nu e un demers lipsit de sens să readucem în atenţie publicului tânăr, în special din zonele rurale, poveştile de viaţă ale unor oameni care au pornit de jos şi au reuşit să-şi facă un nume la nivel mondial.

Petre Ionescu Stoian - Puntea de Greci

Principalele borne ale unei cariere de excepţie ne sunt oferite de crispedia.ro: „Petre Ionescu-Stoian (14 ianuarie 1909, sat Puntea de Greci, comuna Petreşti, judeţul Dâmboviţa - 23 aprilie 1985, Bucureşti) - farmacist şi profesor universitar. Urmează cursurile şcolii elementare în comuna natală, iar pe cele secundare, la Liceul „Dr. Constantin Angelescu” din Găieşti. Se înscrie la Institutul Medico-Militar din cadrul Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1929) pe care îl absolvă în 1934. Doctor în ştiinţe farmaceutice cu teza Prepararea unor noi compuşi sulfamidaţi. Experimentarea compusului 4’-benzen-sulfamido-azo-4benzen-glicimidă, Bucureşti (1941). Asistent la Catedra de Biologie şi, apoi, de Farmacie Galenică, la Facultatea de Farmacie din Bucureşti (1942-1948). Lector şi conferenţiar universitar la Catedra de Farmacie Galenică de la Facultatea de Farmacie din Cluj (1948-1956). Profesor, şef de catedră la Disciplina de Tehnică Farmaceutică din învăţământul post-universitar, Bucureşti (1956-1976). Profesor consultant pentru îndrumarea tezelor de doctorat în specialitatea Tehnică Farmaceutică (1976-1985). A funcţionat ca farmacist la Farmacia Spitalului Militar Central din Bucureşti (1934-1942) şi ca şefia Laboratorul de Biochimie, de pe lângă Spitalul Militar din Cluj Napoca.

Galerie foto

Wikipedia

Petrești este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată din satele Coada Izvorului, Gherghești, Greci, Ionești, Petrești (reședința), Potlogeni-Deal și Puntea de Greci.Comuna se află în sud-vestul județului, pe malul stâng al Neajlovului, în apropiere de orașul Găești, și este străbătută de autostrada București–Pitești și de șoseaua națională DN61, care leagă Găeștiul de Giurgiu, prin Ghimpați

Componența etnică a comunei Petrești
     Români (97.85%)
     Necunoscută (1.77%)
     Altă etnie (0.36%)
Componența confesională a comunei Petrești
     Ortodocși (97.58%)
     Necunoscută (1.77%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Petrești se ridică la 5.791 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 6.087 de locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (97,86%). Pentru 1,78% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,58%). Pentru 1,78% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.