Poveștile noastre (2) : Aviara

Cu  ceva ani în urmă, România era înebunită de gripa aviară. În cele din urmă totul a părut a fi un bluf. La vremea respectivă am scris un text (publicat într-o revistă), pe care îl redau mai jos.

În Petreşti, comuna care a născut-o pe răposata Elena Ceausescu, fiica cea mai de seamă a acestor locuri, a fost descoperit un leac contra gripei aviare: mujdeiul de usturoi Prin natura lui, ţăranul român, sau ceea ce a mai rămas din el, după decenii de comunism, este un personaj plin de superstiţii, temeri, frici, credinţe. O pată pe cer, o gaură în mămăligă, o oglindă spartă, reprezintă tot atâtea semne clare ale unui viitor dezastru, greu de contracarat. Dacă până acum stolurile de păsări care se învârteau în cerc deasupra satului prevesteau schimbarea bruscă a vremii, mai nou acesta este semn clar că “bestia neagră”, gripa aviară, dă târcoale.

                               
                                       *************Unul din ultimele, cronologic vorbind, focare de gripă aviară depistate la noi  a fost în judeţul Dâmboviţa, în comuna Morteni, undeva în apropierea autostrăzii Bucureşti – Piteşti, relativ aproape (80  km) de Capitală. Privită la tv, problema aviară pare una abstractă, imaginile, impersonale, se succed cu repeziciune, o mână de tehnicieni veterinari, ajutaţi de militari, bagă nişte găini amărâte în containere, le gazează, le dau foc, nişte babe fără dinţi, deci automat ignorante, plâng, ministrul Flutur mai dă câteva explicaţii, dar până la urmă ce ne priveşte pe noi, orăşenii. La faţa locului situaţia este ceva mai nuanţată şi dacă nu ar fi dramatică ar fi chiar veselă.

Revenind la Morteni, comună celebră încă din anii colectivizării, când tânărul comunist Nicolae Ceauşescu a fost alergat puţin pe câmpuri, partidul unic îl trimisese să-i convingă pe ţărani să scape de pământ, gripa aviară a lovit într-o aripă, în cătunul Florica. Pentru oamenii din zonă totul s-a lămurit repede, 14.000 de păsări au căzut pe altarul patriei, nimeni nu a mai ieşit din comună, operaţia a fost dureroasă dar scurtă. Cum autorităţile au promis despăgubiri cuprinse între 15 şi 50 de lei noi pentru fiecare cap de pasăre, în funcţie de rasă, oamenii aşteaptă acum banii, mai ceva decât pe americani.                              

    ********** Drama începe în schimb în satele învecinate, unde se pune în mişcare maşina de fabricat zvonuri. Primii vizaţi de gripa aviară, extrem de plimbăreaţă, sunt locuitorii din comuna Petreşti, unde am ajuns la sfârşitul săptămânii pentru că nu puteam rata întâlnirea cu “aviara” şi cu o parte din rude. Tăiată în două de autostrada Bucureşti – Piteşti, dar bine încorsetată între râurile Argeş  şi Neajlov, comuna Petreşti are în componenţă şase sate : Coada Izvorului, Petreşti, Greci, Ghergheşti, Ioneşti şi Puntea de Greci. Cel mai aproape de zona periculoasă  se află bulgarii din Puntea de Greci, mai români decât mulţi români, sat aflat pe malul Neajlovului, râu care trece şi prin Morteni. Grădinari, ca orice bulgari care se respectă, locuitorii din Puntea s-au stabilit în zonă acum aproape 150 de ani. |n toată această perioadă au reuşit să câştige antipatia vecinilor, care le spun “sârbi”, prin producţiile record de gogoşari, conopidă şi varză, care au adus după ele şi câştiguri substanţiale. Lucrurile par destul de complicate,tipic balcanic, bulgari cărora li se spune sârbi şi locuiesc în Puntea de Greci, sat din România. Să revenim la zvonuri şi la cei care le poartă. “Am auzit că la Ilie au murit 20 de găini”, “De luni vor începe să le omoare şi pe ale noastre, suntem prea aproape de focar”, “Am informaţii sigure, de la primărie, nu avem cum să scăpăm”, “Să le zici la copii, la Bucureşti, să nu mai vină acasă, că îi prinde carantina aici şi nu mai pleacă, mi-a zis doctoru’ veterinar”, acestea sunt câteva din  zvonurile care pornesc nebunia. Se caută soluţii pentru a mai fi salvat câte ceva, dar de fiecare dată este descoperit instantaneu şi antidotul. “Eu bag 20 de găini şi câteva gâşte în maşină şi le duc la fratele meu, la Găeşti(n.a.- la aproximativ 8 kilometri), după ce trece nebunia le aduc înapoi”, spune I.B., pensionar încă în putere, care a văzut multe la viaţa lui. “Stai potolit, sunt filtre de poliţie la Găeşti, şi dacă eşti prins îţi fac dosar penal”, vine promt replica vecinului. “Mai bine le tai şi le bag în congelator. Ce pot să îmi mai facă”, insistă I.B..”Se confiscă tot. şi vii şi moarte. Ce crezi că te lasă cu ele în frigider”, insistă vecinul cârcotaş. Situaţia pare fără ieşire. Fals.                                    

  ********Sâmbătă seară aveam să simt, în primul rând în nări, că a fost găsită ieşirea din impas. O imagine demnă de un ospăţ pantagruelic se înfăţişa privitorului. Prin toate curţile grătarele erau puse la încins, pulpe de găini, piepţi de gâscă, spinăruşe de raţă, aripi de curcan, sfârâiau pe cărbunii încinşi. Totul stropit cu mujdei de usturoi. Toată lumea se ospăta, prevestind parcă sfârşitul lumii, cel puţin al lumii păsărilor. “Decât să le ardă ăia, mai bine le mâncăm noi. Am înţeles că ne dau 200.000 pe cap de găină, dar nimic nu este sigur şi nici nu ştiu când punem mâna pe bani. De unde să aibă statul atâţia bani să dea la toţi amărâţii” îşi face rapid socoteala o autoritate locală, F. B. consilier cu trei mandate la activ. Ospăţul general a continuat toată noaptea de sâmbătă spre duminică, pe cei mai rezistenţi prinzându-i zorile în faţa grătarelor. O veselie răutăcioasă a pus stăpânire pe o parte a comunităţii, cea mai tânără.”Mamaie, pestriţa aia a matale, de-ţi făcea multe ouă, pe unde e, să o punem la fript, e păcat de ea să ţi-o confişte străinii”, aruncă Sică, elev la Liceul Vladimir Streinu, reuşind să mai stoarcă două lacrimi de la bătrâna-i bunică. “Bine fă Silvio, nu ai vrut să-mi dai şi mie o cloşcă să scot câteva curci, acu satură-te, pune-le la clocit pe cărbuni”, pune de un început de ceartă Maria, “româncă” venită în sat în urmă cu 10 ani.   A doua zi, e lăsata secolului, începe postul Paştelui. Tradiţia impune ca finii să meargă la naşi, cu diverse cadouri, iar aceştia să-i întâmpine cu mese întinse. Nu este greu de imaginat cam ce au servit oamenii, găinile, raţele, curcile, gâştile, fiind preparate în cele mai variate moduri. Fripturi, tocăniţe, supe, ciorbe, ostropeluri, aspicuri au pornit către marea împreunare cu gingiile, într-un desfrâu culinar greu de imaginat în urmă cu o săptămână pentru bieţii ţărani din zonă.                                    

 *******  În doar două zile într-un singur sat, Puntea de Greci, nu foarte mare, au fost sacrificate aproape o mie de păsări, o parte dintre ele luând calea bejaniei în portbagajele celor care au vizitat zona în cele două zile. Schema s-a repetat şi în celelate sate ale comunei Petreşti, ţăranii din zonă reuşind să trateze eficient gripa aviară cu mujdei de usturoi.După o săptămână chinuitoare de aşteptare, lucrurile s-au calmat şi nimeni nu a mai venit să ridice păsarile, chiar şi gripa aviară s-a dovedit a fi neserioasă. Spaima însă a rămas, iar pentru păsăretul din zonă viitorul nu sună deloc bine.

Porcii probabil că privesc cu amuzament întreaga poveste. Locurile, personajele şi faptele sunt 100% autentice.

dedes.ro